bohemma creative arts

Grija faţă de propriul corp

Posted on: 27 Septembrie 2011

 Obsesiile legate de hrănirea sănătoasă, efectuarea exerciţiilor fizice, înfometarea, supleţea devenită un semn distinctiv într-o societate a supra-consumului, toate acestea fac parte din obsesiile contemporane legate de grija faţă de sine. Nevoia individului de a se distinge dintre ceilalţi conduce spre cultivarea excesivă a formei sale fizice. Un corp supraponderal este asociat de cele mai multe ori cu ideea că individul este singurul responsabil de înfăţişarea lui, că nu s-a preocupat de îngrijirea lui. Zvelteţea este un imperativ care nu mai este dictat doar de modă, ci şi de sănătate.

Dusă la extrem, această grijă faţă de propriul corp se concentrează în chirurgia estetică. Iniţial, chirurgia estetică a apărut dintr-o necesitate practică – de a reda autonomia şi capacitatea de a munci corpurilor mutilate de accidente şi de război, fiind  introdusă în 1919 în spitalele militare din Franţa, de către doctorul Raymond Passot. Astăzi, operaţiile estetice şi-au pierdut caracterul strict reparator, fiind invocate motive precum echilibrul, confortul, egalitatea de şanse pe piaţa muncii sau longevitatea artistică a starurilor – vezi cazurile cântăreţei Cher, care a renunţat la câteva coaste pentru a-şi ridica talia, sau a actriţei Marlene Dietrich, care şi-a scos măselele de minte, pentru a avea obraji subţiri

Indivizii, în special femeile sunt somate să urmeze diete alimentare, să recurgă la înfometare, să practice diferite sporturi care se reinventează fără încetare, de la clasicul aerobic, până la stretching, sau kangoo jumps şi aqua running. Cultul grijii faţă de propriul corp implică atât sacrificii materiale, cât şi de ordin etic, întrucât suntem zilnic bombardaţi cu mesaje mediatice de tipul „Ai grijă de tine”.

Conceptul „grijii faţă de corp este cultivat excesiv în societatea contemporană. Din cauza influenţei tot mai mari a mass-media şi a simbolurilor mediatice, corpul suferă o transformare radicală în societăţile moderne. El devine un obiect de consum, un produs care trebuie pus în valoare prin diferite mijloace. Astfel, imaginea pe care postmodernitatea o are despre corp impune un standard şi mai înalt asupra corpului.

Corpul este elementul cheie în lipsa căruia comercializarea produselor care promit tinereţea veşnică (de la clasicele farduri, până la produse anti-celulitice şi aparate sofisticate de slăbit) ar înceta. În esenţă, dupa cum spunea si autorul Jean Baudrillard, individul trebuie „să se considere pe sine obiect, cel mai frumos dintre obiecte, cel mai preţios material de schimb, pentru ca un proces economic de rentabilizare să se poată institui la nivelul corpului deconstruit, al sexualităţii deconstruite”.

 

Anunțuri
Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Let’s talk about

Septembrie 2011
L M M M V S D
    Oct »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
Bloguri, Bloggeri si Cititori
Make Up Blogs
%d blogeri au apreciat asta: