bohemma creative arts

Archive for septembrie 27th, 2011

Am remarcat că în societatea modernă se conturează două aspecte: modelarea unei anumite forme a corpului, în funcţie de tendinţele modei, apariţia unor termeni în moda autohtonă care fac trimiteri la siluetele „de sezon”, ca fiind cele dezirabile (vezi exprimările de genul „sezonul acesta se poartă…”), iar cea de-a doua tentinţă se referă la importanţa relaţiei dintre corpul individual şi cel social, investirea în hainele de „firmă”, ca mărci ale identităţii, adoptarea unor stiluri vestimentare vanitoase, care pun accentul pe „etichetă”

Corpul acoperit de haine semnifică o opoziţie cu corpul gol, dar implicit şi viceversa. Una dintre numeroasele teorii care au încercat să explice gestul acoperirii corpului este cea a “ruşinii”, teorie răspândită mai ales în secolele XVIII-XIX. Cu alte cuvinte, ne acoperim corpul din decenţă, din ruşinea faţă de goliciune, de senzualitate. Această teorie a dat naştere la teoria “indecenţei”, potrivit căreia hainele ar avea de fapt rolul de a descoperi corpul, şi nu de a-i acoperi goliciunea. Perspectiva coincide cu cea al lui Flugel, din lucrarea The Psychology of Clothes, conform căreia îmbrăcămintea ar avea semnificaţii ambivalente: hainele acoperă corpul, dar în acelaşi timp atrag atenţia asupra lui. O altă teorie, cea a „consumului prin transfer” a lui Thorstein Veblen vorbeşte despre faptul că femeia este cea care preia prin transfer, nevoia bărbatului de a afişa prin opulenţă, consumul ostentativ. În special în secolele XVII-XVIII, femeile din clasele aristocratice sunt cele care afişează în mod ostentativ bunăstarea şi bogăţia, prin felul în care se îmbracă. Numită teoria „trickle-down”, această teorie, a vestimentaţiei ca marcă a statutului social, a fost acceptată şi de autorul Pierre Bourdieu, care preciza în cartea sa, „La Distinction. Critique sociale du jugement” că vestimentaţia, alături de preferinţele în pictură sau muzică reprezintă „oportunităţi de relevare a poziţiei sociale pe care individul o ocupă în cadrul societăţii.”

Alte puncte de vedere fac corelaţii între atitudinile sexuale şi îmbrăcăminte. Numeroşi autori au conturat idei despre haine ca fiind un stimulent sexual, explicând astfel efectul de feminizare a modei, început la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Să ne concentrăm atenţia asupra câtorva articole de vestimentaţie care i-au făcut pe unii autori să facă astfel de analogii: corsetul şi pantofii cu toc.

To be continued…

Reclame

 Obsesiile legate de hrănirea sănătoasă, efectuarea exerciţiilor fizice, înfometarea, supleţea devenită un semn distinctiv într-o societate a supra-consumului, toate acestea fac parte din obsesiile contemporane legate de grija faţă de sine. Nevoia individului de a se distinge dintre ceilalţi conduce spre cultivarea excesivă a formei sale fizice. Un corp supraponderal este asociat de cele mai multe ori cu ideea că individul este singurul responsabil de înfăţişarea lui, că nu s-a preocupat de îngrijirea lui. Zvelteţea este un imperativ care nu mai este dictat doar de modă, ci şi de sănătate.

Dusă la extrem, această grijă faţă de propriul corp se concentrează în chirurgia estetică. Iniţial, chirurgia estetică a apărut dintr-o necesitate practică – de a reda autonomia şi capacitatea de a munci corpurilor mutilate de accidente şi de război, fiind  introdusă în 1919 în spitalele militare din Franţa, de către doctorul Raymond Passot. Astăzi, operaţiile estetice şi-au pierdut caracterul strict reparator, fiind invocate motive precum echilibrul, confortul, egalitatea de şanse pe piaţa muncii sau longevitatea artistică a starurilor – vezi cazurile cântăreţei Cher, care a renunţat la câteva coaste pentru a-şi ridica talia, sau a actriţei Marlene Dietrich, care şi-a scos măselele de minte, pentru a avea obraji subţiri

Indivizii, în special femeile sunt somate să urmeze diete alimentare, să recurgă la înfometare, să practice diferite sporturi care se reinventează fără încetare, de la clasicul aerobic, până la stretching, sau kangoo jumps şi aqua running. Cultul grijii faţă de propriul corp implică atât sacrificii materiale, cât şi de ordin etic, întrucât suntem zilnic bombardaţi cu mesaje mediatice de tipul „Ai grijă de tine”.

Conceptul „grijii faţă de corp este cultivat excesiv în societatea contemporană. Din cauza influenţei tot mai mari a mass-media şi a simbolurilor mediatice, corpul suferă o transformare radicală în societăţile moderne. El devine un obiect de consum, un produs care trebuie pus în valoare prin diferite mijloace. Astfel, imaginea pe care postmodernitatea o are despre corp impune un standard şi mai înalt asupra corpului.

Corpul este elementul cheie în lipsa căruia comercializarea produselor care promit tinereţea veşnică (de la clasicele farduri, până la produse anti-celulitice şi aparate sofisticate de slăbit) ar înceta. În esenţă, dupa cum spunea si autorul Jean Baudrillard, individul trebuie „să se considere pe sine obiect, cel mai frumos dintre obiecte, cel mai preţios material de schimb, pentru ca un proces economic de rentabilizare să se poată institui la nivelul corpului deconstruit, al sexualităţii deconstruite”.

 

Etichete:

Let’s talk about

septembrie 2011
L M M J V S D
    oct. »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
Bloguri, Bloggeri si Cititori
Make Up Blogs
Reclame